FESTIVALUL PRIN OCHII PARTICIPANȚILOR

Clişee...Răsărit de toamnă

Dacă aș vorbi despre aspecte obişnuite, nu m-aș simţi în apele mele... Am participat alături de colegii mei pensionari la o activitate frumoasă, iniţiativă demnă de laudă a administraţiei locale, "Ceaunul si gratarul”, ediția 2014. Am văzut aspecte emoționante, lucruri interesante, atitudini demne de luat în seamă. În primul rând mi-a plăcut atmosfera relaxată, lejeră. Toată lumea saluta pe toată lumea, oamenii se întâlneau și își schimbau două vorbe, o glumă, un zâmbet. Dacă o clipa s-a uitat de greutăți și probleme, înseamnă că a fost o reuşită! 

Apoi, acea atmosferă cosmopolită pe care doar în romanele lui Panait Istrati am întâlnit-o, m-a încântat. Românii toleranţi și modeşti, sârbii făloși și pătimași, ungurii mândri și calculaţi, în aerul toamnei plutea admiraţia și respectul reciproc. Am văzut oameni care au trăit din plin clipa, simţeam dorinţa lor de a străbate monotonia și plictiseala cotidianului, chiar exista potenţial și chiar exista bunăvoinţă! Secvenţe frumoase care fac deliciul unei întâlniri populare au fost savurate de fiecare dintre noi: un dansator trăia intens muzica în lumea sa, femei dansând ca-ntr-un tablou de Theodor Aman, muzicanţi ştiutori în arta mângâierii sufletului... 

Lumea de dincolo de spaţiul concursului a gustat din plin totul. Acea lume obosită de rutina zilei, gârbovită de greutăți și dornică de bine, s-a lăsat copleşită de entuziasmul, energia si dorinţa de a învinge a participanţilor. Am citit în ochii lor sărbatoare, iar asta nu e de ici de colo! Un coleg a invitat la masa noastră un participant de la o echipa din Serbia. Saluturi, pupici de trei ori ca sa ne ajungă, zâmbete, vorbe de drag și duh, m-a emoţionat momentul în care s-a aşezat la masă, a sărutat drapelul tricolor, și-a făcut sfânta cruce, apoi a gustat din pita de casă. Cum poţi defini în vorbe și fapte, mai simplu și înălțător sentimentul de respect și drag pentru tine și ceilalţi... 

Am admirat modestia și meticulozitatea oamenilor simpli din Ungaria. S-au aşezat liniştiţi la locurile lor, și-au făcut treaba, au respirat din liniştea urbei noastre bănăţene...un adevărat exemplu de civilizaţie, de maturitate, de înfrăţire între oameni fără nume, dar cu aceleaşi aspiraţii. Am privit un grup de dansatori sârbi, bărbați înalți, zdraveni, care sorbeau cuvintele muzicanţilor pe un ritm de dans popular definind mândria naţională.

Trebuie să spun că profesionalismul reprezentanţilor administraţiei locale m-a surprins. Nimic din sforăiturile politice, nimic din angajamentele mincinoase difuzate până la lacrimi. Admirabil efortul organizatorilor de a nu transforma acest spectacol într-o scenă politică! Mulţumim administraţiei locale pentru implicare, pentru ajutor și mai ales pentru consecvență! E greu în ziua de azi să faci lucruri frumoase! Dar efortul făcut de organizatori dovedeşte cu prisosinţă că există potenţial și că se poate!

Și nu pot să închei fără a remarca modestia și omenia colegilor mei, pensionarii-rezerviști, cei care până acum câtva timp vegheau la liniştea urbei. Iar dacă aș încerca o definiţie, aș cita un aforism celebru: "Un om nu poate fi mereu un erou, dar poate fi întotdeauna uman – Goethe". Poate cu altă ocazie, vom încerca să ne prezentăm așa cum ştim noi mai bine, modest și simplu, ca toate cele modeste și simple. O toamnă plină de neînțelesuri a pornit cu zâmbet și muzică. Să fie începutul unor vremuri mai bune? Cred că și de noi depinde! Ciurean T.