Confesiunile împărătesei Sissi

Bine ați venit în stațiunea Bad-ischl la vila împărătească Kaiservilla, reședința de vară, palatul de vânătoare al împăratului Fransz Josef, încărcat de amintirile mele de neuitat. Am însoțit-o pe sora mea Helene, unde era aranjată o întrevedere cu tânărul împărat pentru căsătorie. Se spune că eram înaltă, subretă, cu părul lung și bogat, cu o privire strălucitoare, cu care am reușit să îl seduc pe împărat. Astfel la doar 16 ani (1854) am devenit împărăteasa nonconformistă, refractară, câteodată melancolică sau visătoare a Imperiului. Cu stilul de viață neschimbat am hoinărit prin Viena ajutând oamenii nevoiași, dăruind din tot sufletul meu hrană și îmbrăcăminte. Totodată călăream, călătoream foarte mult și în același timp scriam poezia sufletului meu sub pseudonimul Titania-regina zânelor din Visul unei nopți de vară al lui Shahespeare. Am admirat la rândul meu, ca și voi insulele Corfu, Madeira, Canalul Grande din Veneția, palatele Hofburg și Schonbrunn din Viena sau reședința de vară Godollo de lângă Budapesta. Prezența voastră îmi reamintește de mirifica Românie, cu dumnezeieștele sale meleaguri de pe Valea Cernei, o parte a sufletului meu rămânându-mi aici, în Băile Herculane. Am revenit de cinci ori pe aceste meleaguri încântătoare cutreierând împreună cu moșneagul Petru Zara din Gârbovăț, călăuza mea fidelă, Valea Cernei , Almajului , escaladând Piscul Crucea Albă de pe Cheile Tesnei am exclamat „te salut de multe mii de ori Valea Cernei, valea mea iubită, ce frumoasă ești, ce mi-ar plăcea să mănânc aici cu priveliștea asta în fața mea”. Parcă citindu-mi gândul minunații cărășeni mi-au ridicat peste noapte Foișorul Elisabeta, unde am gustat din minunatele preparate românești-mămăliguță cu brânză delicioasă și lapte proaspăt și am cântat alături de ei doine și balade. Mă simțeam liberă, fericită, eliberată de protocolul încremenit al Vienei. În vilă Titarzy (azi Elisabeta ) din Băile Herculane, am amintiri de neuitat alături de Regina Elisabeta (Carmen Silva) și Carol I, Regele României, iar ce le două oglinzi venețiene și candelabrul original din salon au rămas singurii martori ai pasiunii noastre comune pentru poezie și pentru versurile poetului german Heinrich Heine. Discuțiile noastre au continuat la Castelul Peleș, unde Regina Elisabeta, un talent înnăscut al poeziei, m-a determinat să îmi public propriile poezii adunate în jurnalul meu intim. Cu ocazia inaugurării canalului navigabil Porțile de Fier (1896) m-am întâlnit la Cazinoul din Băile Herculane pentru ultima oară cu Regina Elisabeta, în prezența celor trei capete încoronate Carol I al României, Împăratul Fransz Josef și Alexandru I al Serbiei. Cât de curând, la 24 ianuarie, sărbătoriți Unirea principatelor române, alături de Alexandru Ioan Cuza vă rog din suflet sa aduceți omagiul cuvenit reperelor morale și politico-culturale ale națiunii voastre, Reginei Elisabeta și Regelui Carol, întemeietorii României moderne. (Endre Libuș)