DETA ÎN TIMPUL REVOLUȚIEI PAȘOPTISTE

Anul 1848 va rămâne anul revoluțiilor în bătrâna Europă reprezentând „primăvara popoarelor” izbucnită în februarie la Paris, apoi în 13 martie la Viena și Berlin, continuată în 15 martie la Budapesta și Ardeal și extinsă mai apoi sub imboldul tinerei junimi moldavo-munteană (Nicolae Bălcescu, Ion Ghica, Cezar Boliac) care aveau să formeze grosul cadrelor de conducere aflate în permanentă legătură cu pulsul revoluționar al Parisului. Notabilitățile acelor vremuri ale orașului nostru Deta, pretorul Emeric Timar, Paul Arizzi din însorita Toscana – Florența, cel care a pus bazele orezăriei din Topolea, alături de preotul „apostol al revoluționarilor” Ludovic Witner, au promovat din primele momente ale revoluției atmosfera stimei, înțelegerii, armoniei și respectul între cetățenii urbei .

Aceștia au știut să fie alături, în cele mai grele momente, fraților revoluționari din Pancevo, Vîrșeț și Biserica Albă și i-au primit în 24 decembrie cu empatie și înflăcărare pe soldații revoluționari ai generalului Erno Kiss. În dimineața de Crăciun, clopotele vechii biserici i-au chemat pe toți cetățenii urbei de la mic la mare, alături de revoluționari, la Te Deum, pentru a sărbători Nașterea Mântuitorului. Până și medicii micului spital cu 8 paturi din imediata vecinătate a Bisericii au participat cu tot sufletul și cu toată pregătirea lor profesională la îngrijirea revoluționarilor. Diksz Frigyes, datorită faptului că asigura hrana revoluționarilor, a fost considerat spion, dar a fost ascuns de vecinul lui bănățean în lada de zestre. Pretorul nostru, deși a observat prezența acestuia, nu a divulgat-o, inducându-i în eroare chiar și pe austrieci care au ajuns să se amuze de faptul că pretorul, fiindu-le atât de credincios, a ajuns să caute și în lada de zestre. Nicolae Bălcescu revoluționarul nostru, împreună cu Bolliac și Kossuth, au încercat formarea unei mici Uniuni Europene la Seghedin, în 13-25 iulie 1849, visul lor înfăptuindu-se după zeci de ani când s-a constituit actuala Uniune Europeană. Pretorul Detei de atunci, susținător înflăcărat al acestui vis, deși a fost nevoit să trăiască în exil la Bruxelles, probabil că acum, din ceruri, privește împlinit existența Uniunii Europene. (Endre Libus)