În urmă cu câțiva ani, cutreierând Turcia în
lungul și în latul ei, de la Istanbul către îndepărtata
Capadochie cu bisericuțele pline de har, dăltuite în munții
stâncoși ale primilor creștini, iar apoi prin minunata Anatolie și
vizitând siturile arheologice ale lumii antice - Troia, Milet și
Pergam, în 15 august, de Ziua Adormirii Maicii Domnului, am ajuns în
Maryemana la Casa Sfintei Fecioare .
Și acum parcă suntem aievea prin amintirile de neuitat
din suflet, în locul unde Ioan Evanghelistul, cel mai iubit apostol
al lui Isus, a adus-o pe Maica Sfântă după răstignirea
preaiubitului său fiu Isus, unde și-a petrecut ultimii ani din
viață până la Adormirea Ei. Sfânta Scriptură ne mărturisește:
"Iar Isus văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care îl iubea
stând alături, a zis mamei Sale: Femeie iată fiul tău! apoi a zis
ucenicului: Iată mama ta! și din ceasul acela a luat cu sine"
(Ioan 19, 26-27). Acest loc mirific situat pe coasta de vest a Asiei
Mici, aproape de Marea Egee și Efes (unde și Sfântul Pavel a
creștinat primii credincioși), cu ajutorul viziunii și revelației
călugăriței germane Katherina Emmenich, din anul 1812 a ajuns loc
de pelerinaj. Deopotrivă, credincioșii creștini ortodocși,
catolici și musulmani cinstesc acest loc binecuvântat. Chiar și
enoriașii musulmani cred în Nașterea lui Hristos dintr-o Fecioară
Imaculată considerând că este mama profetului Isus .
Micuța Capelă din piatră în formă de T este formată
din două camere. Prima cameră este dormitorul Fecioarei care s-a
păstrat simplu și cu sfințenie, iar cea de-a doua cameră
găzduiește o mulțime de cruciulițe, inele și răvașe, toate
oferite în dar ca mulțumire pentru binecuvântările și minunile
din viața credincioșilor după vizitarea capelei .
Și în acest an, ca în fiecare an, de Ziua praznicului
Adormirii Maicii Domnului, printr-o minune, s-au rugat împreună
pentru sănătate, liniște și pace, preoții celor trei confesiuni,
în capela binecuvântată de pașii Sfintei Fecioare.
Am
lăsat bucățelele de hârtie cu rugăciunile și dorințele venite
din adâncul sufletului nostru pe peretele de lângă izvorul unde ne
ne-am potolit setea trupească și sufletească cu lacrimile Sfintei
Fecioare care curg neîncetat din Izvorul Tămăduirii. (Endre
Libus)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Din respect față de cititorii noștri care exprimă opinii într-un limbaj civilizat ne rezervăm dreptul să moderăm comentariile și să le eliminăm pe cele care conțin injurii sau cuvinte obscene. Vă mulțumim pentru înțelegere și vă asigurăm că opinia dvs va fi publicată în cel mai scurt timp.