Eminescu, poetul nostru național,
o nobilă figură a liricii universale, cântăreț fără seamă al
iubirii și al frumuseților naturii, a cunoscut prima oară Banatul
și pe bănățeni încă din anii copilăriei, în biblioteca
profesorului său Aron Pumnul, din lucrările semnate de oameni de
seamă ai Banatului. Ideile acumulate din aceste lucrări vor intra
în fondul de aur al culturii sale generale. Primul contact direct al
poetului cu Banatul nostru drag a avut loc în anul 1868, atunci când
activa în trupa Teatrului Național condusă de Mihail Pascaly, în
calitate de sufleur, copist de roluri și secretar particular al
directorului, poate și actor de nevoie în roluri secundare, având
în vedere memoria lui excepțională. Popasurile făcute în mai
multe localități i-au oferit poetului prilejul de a cunoaște viața
și folclorul omului de rând care s-au sedimentat în inima lui și
care s-au reflectat ulterior în opera sa .
Prima reprezentație ținută în
28 iulie 1868, în capitala Banatului (când s-a întâlnit cu
fratele său Nicolae-stagiar judiciar), cu piesa Ștrengarul din
Paris a fost primită cu însuflețire și entuziasm de tineretul și
intelectualitatea timpului, despre care Iulian Grozescu spune:
"Timișoara cea bătrână/Parcă a întinerit/Căci azi Talia
română/Prima dată a sosit/A sosit să ne vestească/Că așa vom
mai trăi/Limba dulce românească /Dacă am ști-o a iubi."
La Arad, publicul a primit
reprezentațiile cu ovații, dar la Lugoj, Sânnicolau Mare, chiar și
la Castelul baronului Mocioni-iubitor de artă din Foeni, au fost
primite într-un mod excepțional. Pe meleagurile bănățene,
reprezentațiile au fost un adevărat marș de triumf al artei
teatrale românești. În aceste localități cu spiritualitate
românească și cu o mișcare artistică cu o evoluție fulminantă,
au început să zvâcnească în mintea tânărului Eminescu idei
precum ridicarea culturală prin artă și dezvoltarea limbii noastre
mlădioase și sonore .
Putem chiar îndrăzni să ne
imaginăm că, Luceafărul poeziei românești, în drumul său de la
Conacul din Foeni către Oravița, s-a oprit și în orașul nostru
pentru o șuetă la cafeneaua de la Bellavista, unde ar fi primit de
la o frumoasă fetișcană a locului o cușmă pe care a purtat-o cu
multă fală spre Oravița. Mai apoi, într-o sfântă zi de
duminică, în orașul cu cel mai vechi teatru din România, trupa a
fost primită de localnicii care purtau cu mândrie portul popular
bănățean, acel port care l-a impresionat în mod deosebit pe
Eminescu. Seara, teatrul a devenit neîncăpător pentru mulțimea
care a venit ca să își încânte sufletul privindu-l pe poet în
rolul principal și pentru a savura farmecul limbii române, despre
care corespondentul revistei Familia nota: "am auzit adesea că
limba noastră e sonoră, suavă și armonioasă. Acum însă ne-a
trecut toată dubitatea, căci am simțit puterea magică, am auzit
și văzut ceea ce până acum numai cugetam și am cunoscut
sublimitatea limbi noastre".
Cu aceste
gânduri, am sărbătorit la 15 ianuarie Ziua națională a culturii
și nașterea poetului inegalabil, geniul culturii românești –
Mihai Eminescu. (Endre
Libus)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Din respect față de cititorii noștri care exprimă opinii într-un limbaj civilizat ne rezervăm dreptul să moderăm comentariile și să le eliminăm pe cele care conțin injurii sau cuvinte obscene. Vă mulțumim pentru înțelegere și vă asigurăm că opinia dvs va fi publicată în cel mai scurt timp.