„După sânge sunt
aromână-albaneză, iar după cetățenie indiană. După credință
sunt călugăriță catolică, după chemare aparțin lumii, iar în
ceea ce privește inima mea, aparțin în întregime lumii lui
Hristos” parcă mi-a mărturisit Maica Tereza (1910-1997), născută
în Skopje, capitala Macedoniei, din tată aromân și mamă
albaneză, o persoană foarte pioasă, plină de compasiune față de
semenii săi, care i-a insuflat din fragedă pruncie credința
catolică în Hristos. La 18 ani, Maica Tereza simte prima chemare
către viața religioasă și pleacă la călugărițele irlandeze de
la Loretho unde primește numele de sora Maria Terezia, iar mai apoi
pleacă în India unde înființează Misionarele Carității din
Calcutta. Maica s-a atașat de oamenii care nu dețineau absolut
nimic, cei care nu erau doriți de nimeni, cei pe care societatea îi
privea ca pe o povară, acei oameni care uitaseră ce înseamnă
dragostea și mângâierea sufletească.
Cu ocazia vizitei mele la casa părintească a Maicii, din Skopje, în odăile simple, împodobite doar de fotografii, am descoperit personalitatea emblematică a acesteia, am descoperit omul care a fost respectat și admirat de cei mai de seamă oameni ai lumii. Activitatea și dăruirea ei au fost răsplătite cu umile daruri pământești, Maica Tereza primind Premiul Nobel pentru pace, beatificată de papa Ioan Paul al II-lea si canonizată de papa Francisc .
Retrăgându-mă în liniștea angelică din capelă mi-am imaginat-o șoptindu-mi cuvinte blajine:
„Știu că în
fiecare an sărbătoriți Zilele orașului Deta. Foarte bine faceți.
O comunitate care nu are trecut, nu are nici prezent. Voi aveți
trecutul vostru cu care vă puteți mândri, iar inaugurarea bustului
lui Anton Kratzer va sta mărturie în acest sens. E un om care a
făcut atât de mult pentru comunitatea voastră, care prin crearea parcului
v-a lăsat de fapt un adevărat plămân ecologic, un izvor de aer
pentru posteritate și pentru voi.
Aveți și prezent, de 8 ani încoace, prin străduința primarului Petru Roman și a Consiliului orășenesc, aduceți pentru 3 zile, în mijlocul vostru, cultura și sportul. Toate acestea le-ați realizat voi înșive, prin dăruirea propriilor cetățeni.
Dar aveți și viitor prin contribuția copiilor și nepoților voștri talentați la toate acestea. Vă doresc din tot sufletul meu să fiți buni și milostivi, să deveniți expresie vie a bunătății lui Dumnezeu, bunătate care să se citească pe fețele voastre și radieze în fiecare zâmbet.” (Endre Libus)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Din respect față de cititorii noștri care exprimă opinii într-un limbaj civilizat ne rezervăm dreptul să moderăm comentariile și să le eliminăm pe cele care conțin injurii sau cuvinte obscene. Vă mulțumim pentru înțelegere și vă asigurăm că opinia dvs va fi publicată în cel mai scurt timp.