Pentru istoria
mondială a portretului, alături de Gioconda (Mona Lisa), Tânăra cu hermină a
lui Leonardo da Vinci reprezintă o importantă etapa în evoluția posibilităților
de a vedea pe pânză conținutul sufletului omenesc pe care am avut ocazia să-l
admir în celebrul muzeu Czartoryskich din Cracovia, în leagănul istoriei și
culturii poloneze. Tânăra cu hermină este portretul Ceciliei Gallerani, în
vârstă de 17 ani, muza ducelui de Milano. La numele său face aluzie de fapt
hermina (în greacă ‘’galle’’) pe care tânăra o ține în brațe, că acest animal
grațios sugerează în mod tradițional candoarea și moderația. Printre altele,
într-un sonnet de-al său, poetul de curte Bernardo Bellinciosi îl evoca pe
însuși Ludovic Maurul ca „maurul italian alb ca o hermină”. Dacă privim atent
această capodoperă, observăm trăsăturile fine ale feței acestei fresci care
redă mobilitatea permanentă, curgerea neîntreruptă a stărilor sufletești de o
diversitate foarte mare, pe măsura
personalității modelului. Cheia misterului cu care Leonardo a reușit să ne
fascineze este că, pentru noi, Clipa este în afara timpului. Timpul, pentru
noi, ia naștere prin mișcarea momentului, iar momentele sunt puncte finale ale
timpului astfel că, zâmbetul tinerei, chipul ei, pare să se situeze la granița
dintre bucurie și reflecție. Ochii săi par blânzi și iscoditori în același
timp, iar expresia afișată plutește între interogație și cunoaștere. (Endre Libus). Continuarea
în numărul următor al Monitorului Primăriei Deta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Din respect față de cititorii noștri care exprimă opinii într-un limbaj civilizat ne rezervăm dreptul să moderăm comentariile și să le eliminăm pe cele care conțin injurii sau cuvinte obscene. Vă mulțumim pentru înțelegere și vă asigurăm că opinia dvs va fi publicată în cel mai scurt timp.